Ești în mijlocul unei întâlniri pe Zoom sau îți planifici următoarea masă (pentru că gândim mai bine cu stomacul plin) când îți vine brusc în minte o idee nebunească, ca o pisică năzdrăvană pe o tastatură. Ce faci instinctiv? Dai din cap, nu-i așa? Acest mic gest este mai mult decât un simplu tic nervos: este un adevărat reflex biopsihologic care ajută la alungarea gândurilor nedorite și semnalează o respingere mentală. Dar de unde vine acest obicei ciudat, aflat la intersecția dintre neuroștiință și comportamentul uman? De ce dăm din cap, ca și cum am alunga o muscă persistentă în loc să apăsăm butonul „ștergere” din creierul nostru? Pe scurt, de unde vine acest reflex corporal, atât de universal și totuși atât de misterios? Această mișcare involuntară a capului are o funcție cognitivă foarte specifică. Ne ajută să ne manifestăm respingerea psihologică a unei idei absurde, ca un semnal vizibil pentru noi înșine și pentru ceilalți. Este unul dintre acele gesturi inconștiente pe care creierul nostru le-a dezvoltat pentru a spune instantaneu „nu”, chiar înainte de a putea forma o propoziție coerentă. Este un semn că creierul nostru nu doar gândește, ci comunică și prin intermediul corpurilor noastre pentru a gestiona mai bine complexitatea gândurilor noastre. Pentru a înțelege acest reflex ciudat, trebuie să ne adâncim în cele mai vechi amintiri din copilărie, să observăm nou-născuții (care adesea dezvăluie că știu mult mai multe decât exprimă) și chiar să observăm familiile noastre de primate – toate acestea condimentate cu o doză sănătoasă de jucăușenie și știință fascinantă.
Ces articles devraient vous plaire
De ce deschidem și închidem frigiderul încontinuu, fără niciun motiv aparent?
Știi acel moment magic când stai în fața frigiderului, deschizi ușa, o închizi și – voilà! – îl repeți de zece ori la rând? Oare pentru că nu ai chef să mănânci sau pentru că…
De ce îmbogățim inconștient poveștile cu detalii?
Cunoști sentimentul acela când le povestești prietenilor despre ce s-a întâmplat ieri și, dintr-o dată, pisica ta devine o adevărată animatoare, iar călătoria cu metroul pare o aventură Indiana Jones? Nu-ți face griji, nu te…
- De ce este clătinarea capului modul nostru instinctiv de a respinge o idee absurdă?
Ces articles devraient vous plaire
Cum putem imita inconștient limbajul corpului persoanei cu care vorbim?
Probabil că ți-ai încrucișat deja inconștient brațele, la fel ca persoana cu care vorbești. Nu-ți face griji, nu ai devenit o maimuță telepată! Acest fenomen se numește oglindire: imitația inconștientă a limbajului corpului altei persoane.…
De ce vorbim în mașină ca și cum am avea public?
Te-ai trezit vreodată ascultându-ți propria conversație în mașină ca și cum publicul ar fi cufundat în fiecare cuvânt al tău? Este un fenomen ciudat: chiar și atunci când singurul ascultător este un pasager – sau,…
Înainte de a respinge acest gest ca pe un simplu tic social, ar trebui să știți că
| Clătinarea capului | ||
| Acest comportament este adânc înrădăcinat în dezvoltarea noastră cognitivă. Chiar și în copilăria timpurie, copiii nu refuză mâncarea verbal, ci întorcându-și capul de la stânga la dreapta. Charles Darwin însuși a observat acest lucru și a teoretizat încă din 1872: „Când copiii își înclină capul pe spate, este o expresie fizică timpurie a respingerii mentale.” | ||
Pe măsură ce îmbătrânim, această formă de comunicare continuă; se dezvoltă, dar, mai important, continuă chiar și după ce dobândim limbajul. Capul devine un contact vizual care semnalează „stop” ideilor sau stimulilor nedoriți. Acest gest este atât de universal încât apare chiar și în toate limbajele semnelor studiate, demonstrându-și rădăcinile profunde în funcțiile noastre de bază.
Funcția cognitivă care stă la baza acestei mișcări este simplă: să ridice o barieră fizică între noi și o idee absurdă care încearcă să ne intre în minte.
